Spuneti-mi pesimist, depresiv, Gica Contra, dar vad zi de zi cum ne cufundam intr-un morman de mizerie. Mizerie politica, cea care aduna “bizonii” in fata televizorului, dar care pe mine ma scarbeste, mizerie culturala, alimentata de tot soiul de showbiz wannabe, cu aere pana peste cap si cultura pana la piciorul broastei, mizerie sociala, cea care merge brat la brat cu cea politica sau mizeria-mizerie plecata din nepasarea fiecaruia fata de tot ce e in jur; suntem bombardati cu mizerie pe toate canalele posibile. Iar insule de curatenie sunt putine, parca prea putine si prea departate fata de numarul celor care vor sa evadeze. Ce e de facut ? Pai, sa ne pese, sa spunem raspicat ce vrem, sa incercam sa unim insulele, unindu-ne insa, inainte, intre noi, cei care vrem o viata curata. Pentru ca izolati, “bizoneria” o sa ne tavaleasca-n praf. Da, e greu, dar cred ca scopul merita sa facem un efort. Sa va spun si ce as vrea sa fiu intr-o viata ulterioara: MATURA.
Comentarii