Hai sa va spun o poveste. A fost odata, ca niciodata (din pacate). A fost (?) o tara minunata, cu oameni frumosi, carora NU li se revarsa burta peste cureaua pantalonilor si nici nu le iesea camasa din pantaloni la spate, oameni carora NU le atarnau mainile din cauza greutatii ghiulurilor si care NU mergeau cocosati din cauza lanturilor de "goldeanu frate!". Un picior de plai in care pajistile pareau un covor de iarba si flori, NU de PET-uri, pete de ulei de masina, ghemotoace de hartie igienica sau resturi de foc de gratar. Un loc linistit si calm, in care nimeni NU adormea cu mana pe claxon si nici NU pleca de pe loc in scartait de frane, "la fite", unde subwoofer-ul de masina NU facea sa-ti sara inima din piept si fiecare isi asculta muzica preferata, lasand loc si celor din jur s-o faca, iar de manele nici NU se auzise. Prin apele limpezi se intrezareau bradisuri si pesti colorati, NU anvelope, saci de plastic sau gramezi de moloz. O tara cu oameni veseli, cu raset molipsitor, NU cu behaituri isterice si glume de autobaza. Un loc in care televiziunile si ziarele vorbeau despre lucruri cu adevarat interesante, NU despre vedetute de-o seara, ajunse celebre pentru ca s-au culcat cu cine stie ce miliardar cartonat sau manelisti faimosi la ei pe scara blocului. O tara in care politicienii veneau cu bani de-acasa si (culmea!) chiar munceau gandindu-se la omul de pe strada, NU o adunatura de inculti si incompetenti dormind in scaun, visand la urmatorul "tun" sau viitoarea teapa; politica era un lucru serios si demn, NU un circ deplorabil si jenant. Si ar mai fi de spus multe despre ce era, dar, mai ales, despre ce NU era aceasta tara. Iar aceasta tara... NU era si NU este Romania. Din pacate...
Comentarii