O fac pentru prima data si stiti ca prima data e mai greu
Am gasit intr-un hypermarket, la "fabulosul" pret de 3,99 lei (da, ati citit bine!), albumul din 2004, "Careless Love" semnat de Madeleine Peyroux. Auzisem de numele asta si mi-am zis "hai ca n-o sa saracesc din 4 lei, acolo". Si l-am luat. Mai mult din curiozitate. Surpriza a venit cand l-am ascultat. M-a dus instantaneu in anii cand The Rat Pack erau in mare voga, cand costumele in dungi faceau furori, in perioada ghetrelor lacuite si a palariilor elegante, in lumea misterioasa si sofisticata a cluburilor de jazz americane, unde puteai sa dai mana cu Frank Sinatra si s-o asculti pe Billie Holiday sau Bessie Smith. Si totul incepe cu o versiune intoarsa in timp a celebrei "Dance Me To The End Of Love", a lui Leonard Cohen. Si continua cu "You're Gonna Make Me Lonesome When You Go" a lui Bob Dylan, "Lonesome Road" a lui Gene Austen sau "Weary Blues" a lui Hank Williams. Toate in aceeasi nota, de jazz cu lumina aproape stinsa. M-am indragostit! Vocea lasciva si insinuoasa iti patrunde pana in varful unghiilor iar orchestratia iti trezeste dorul de-un trabuc si un brandy, scufundat intr-un fotoliu de piele. Daca ar fi sa votez undeva i-as da albumului 5 stele, fara sa stau pe ganduri.
Si cand te gandesti ca un album cu Anda Adam-LadyGagadeRomania era de vreo trei ori mai scump...
Spuneam ca o fac pentru prima data. Da, e primul review pe care indraznesc sa-l fac unui album.
Am gasit intr-un hypermarket, la "fabulosul" pret de 3,99 lei (da, ati citit bine!), albumul din 2004, "Careless Love" semnat de Madeleine Peyroux. Auzisem de numele asta si mi-am zis "hai ca n-o sa saracesc din 4 lei, acolo". Si l-am luat. Mai mult din curiozitate. Surpriza a venit cand l-am ascultat. M-a dus instantaneu in anii cand The Rat Pack erau in mare voga, cand costumele in dungi faceau furori, in perioada ghetrelor lacuite si a palariilor elegante, in lumea misterioasa si sofisticata a cluburilor de jazz americane, unde puteai sa dai mana cu Frank Sinatra si s-o asculti pe Billie Holiday sau Bessie Smith. Si totul incepe cu o versiune intoarsa in timp a celebrei "Dance Me To The End Of Love", a lui Leonard Cohen. Si continua cu "You're Gonna Make Me Lonesome When You Go" a lui Bob Dylan, "Lonesome Road" a lui Gene Austen sau "Weary Blues" a lui Hank Williams. Toate in aceeasi nota, de jazz cu lumina aproape stinsa. M-am indragostit! Vocea lasciva si insinuoasa iti patrunde pana in varful unghiilor iar orchestratia iti trezeste dorul de-un trabuc si un brandy, scufundat intr-un fotoliu de piele. Daca ar fi sa votez undeva i-as da albumului 5 stele, fara sa stau pe ganduri.
Si cand te gandesti ca un album cu Anda Adam-LadyGagadeRomania era de vreo trei ori mai scump...
Spuneam ca o fac pentru prima data. Da, e primul review pe care indraznesc sa-l fac unui album.
Comentarii