Muma si ciuma audiovizualului




O vorba din batrani spune ce e "rau cu rau, dar mai rau fara rau". Pana aici nimic de zis, stiu batranii ce spun. Numai ca e rau cand e prea mult rau. Despre ce-i vorba-n propozitie ? Despre mult discutata si disputata PUBLICITATE. Din pacate, este evident ca, fara publicitate, o televiziune sau un radio comercial nu poate supravietui. Cu asta sunt de acord. Ceea ce deranjeaza este insa excesul. Poate ca si aici mentalitatea "de tun" a romanului isi spune cuvantul. "Bag acu' cat pot, ca la anu'... cine stie". Pe termen scurt, asa cum s-a obisnuit romanul sa gandeasca, pare o chestie logica. Insa pe termen lung incepe sa se imputa. Pentru ca publicitatea, cit ar fi ea de benefica pentru postul respectiv, este un factor disturbator pentru ascultator/privitor. Si cum "maretele realizari" publicitare din ultima vreme se zbat undeva intre penibil si jalnic, omul face ceea ce l-a invatat telecomanda mai abitir decat becul pe cainele lui Pavlov; schimba postul. O libertate de alegere mai mult decat binevenita. Daca stau sa ma gandesc bine, au fost zile in care am putut lejer sa vad doua filme simultan, pe doua canale diferite, zappand in pauzele publicitare. Un avantaj, ar zice unii. Doar ca asta se reflecta negativ in audiente, pentru ca deja atentia mea, in loc sa se concentreze asupra unei singure surse, se imparte frumos la doi. Si am vaga impresie ca institutele de sondare a audientelor ignora acest fapt, devenit din ce in ce mai frecvent. Cred ca este chiar unul din elementele importante care au dus la rasturnarile destul de neasteptate in sondaje din ultimul timp. Cit priveste reglementarile CNA cu privire la cantitatea de publicitate difuzata intr-o ora... cine le mai ia in seama ? In conditiile in care aproape fiecare trust media important are "omul lui" in CNA, se merge pe principiul "legile sunt facute sa fie incalcate". Se inchid ochii, se astupa urechile si publicitatea merge mai departe si mai sus in cantitate. Din pacate merge din ce in ce mai jos in calitate. Sunt situatii chiar absurde, cu calupuri de 15-20 de minute, difuzate la 1 -2 dimineata. Hai sa fim seriosi, cine sta pina la acea ora sa urmareasca un program, zice "pa!" si se duce la culcare. Mai alarmant este faptul ca pana si canalele presupuse "serioase" au inceput sa-si asasineze consumatorii cu calupuri din ce in ce mai dese. Si ma refer aici la Discovery Channel sau Hallmark unde putem urmari cu "interes" aceleasi spoturi, repetate aproape identic in fiecare calup. E absurd si, in cele din urma, nociv pentru respectivele canale. Traim intr-o lume in care publicitatea dicteaza totul, de la pasta de dinti folosita, la hainele cu care te imbraci, de la masina pe care o conduci, pana la papica pe care o dai cainelui. O societate de consum. Insa, stau sa ma intreb daca nu cumva modul in care e prezentata aceasta societate, prin publicitate, nu va duce la o reactie adversa fata de consumism. Pentru ca pastilele de 30 de secunde, inghitite prea des, ca orice alte pastile, duc la imunizarea fata de mesaj. Si vom ajunge, poate, in situatia in care producatorii sa se intrebe "pe ce dau eu atatia bani ?". Poate mai curand decit credem.

Comentarii