Chiar am crescut prea mult ?


Acum cateva minute, Vanda si Yuri mi-au trimis randurile de mai jos. Am luat fiecare rand in parte si am incercat sa vad ce mi se potriveste. Din pacate, au fost destule in care m-am regasit. Oare chiar am crescut prea mult? Oare chiar am uitat sa fiu copil? Eu sper ca nu. Pentru ca altfel ar fi trist. As fi un om blazat, plictisit, pentru care vita nu inseamna decat o lunga insiruire de zile anoste. Si nu cred ca sunt asa. SPER sa nu fiu asa. De ce am pus textul pe blog? Pentru ca vreau ca fiecare din voi, cititorii, sa incercati sa aflati cat a mai ramas din copilul din voi. Pentru ca nu e niciodata prea tarziu sa redevii copil...



"Daca te gandesti mai mult la ceea ce ai decat la ceea ce esti
Ai crescut prea mult!
Daca iei tristetea drept depresie  si fericirea drept un puseu de isterie
Ai crescut prea mult!
Daca mananci pentru ca altceva nu ti-a mai ramas sa te bucure
Ai crescut prea mult!
Daca noptile albe si fara somn le numesti insomnie si  le tratezi cu pastile
Ai crescut prea mult!
Daca te intereseaza mai mult sa arati bine decat sa te simti bine
Ai crescut prea mult!
Daca te amagesti cu gandul ca viata este o lupta si nu un teren de joaca
Ai crecut prea mult!
Daca nu mai esti convins  ca viata ta este cea mai frumoasa poveste din lume
Ai crescut prea mult!
Daca nu mai alergi decat dupa tramvai sau metrou
Ai crescut prea mult!
Daca astepti sarbatorile doar pentru a face curat si de mancare
Ai crescut prea mult!
Daca ai doar prieteni alesi dintre cei puternici si cu “relatii”
Ai crescut prea mult!
Daca ai ajuns sa crezi ca le stii pe toate
Ai crescut prea mult!
Daca nu te mai bucura sa musti dintr-un mar si sa faci mustati de lapte
Ai crescut prea mult!
Daca ai uitat de micile bucurii ale copilariei cand totul era magic
Ai crescut prea mult!
Daca norii nu mai au forme de elefanti si stele nu mai spun povesti
Ai crescut prea mult!


Inchide ochii si sterge cu buretele iluzia anilor ce au trecut… Esti aceeasi fiinta de poveste pentru care prezentul insemna totul, aceeasi fiinta care se cocota in copaci uitand sa se intrebe cum va cobora de acolo…
Cu totii am crescut prea mult… dar asta nu ne impiedica sa ne intoarcem la copilul din noi, sa il ciufulim un pic, sa il muscam de nasuc si sa il trezim la viata cu aroma de prajitura calda… Fara copilul acela maturitatea nu are rost si nu foloseste la nimic…
Sa ne amintim de povesti si sa le dam viata cu viata noastra… azi gasiti un om care a crescut prea mult… si spuneti-i o poveste… fiti zane si spiridusi si aduceti aminte celor din jur ca nu poti fi mare daca nu ramai mic in sufletul tau!
Un inger ne-a soptit ca nu poti vedea zane, daca nu esti un pic zanatic! Hai sa fim zanatici macar o zi in fiecare ora a vietii noastre!"

Comentarii

carmen a spus…
Am citit si eu acele randuri...le-am luat pe rand. Din fericire pentru mine, mai am de crescut, pentru ca nu m-am regasit in multe.
Eu am un avantaj, fata de multi de varsta mea, copiii nu-mi dau voie sa cresc si nu pot creste nici in acelasi timp cu ei, pentru ca tot timpul vin altii pe care trebuie sa-i cresc... si o iau de la capat. :)
Cougar a spus…
good thing i like pizza.
Anonim a spus…
Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!