Am descoperit astazi, prin bunavointa Ancai Lupes (sarutari de maini), un blog care poate deveni "miezul" unei puternice miscari impotriva numeroaselor "organe" de gestiune colectiva a drepturilor de autor: drepturile.ro. Pentru ca, sa fim seriosi, sunt atatea, ca nu mai stii unde platesti, cat platesti, cui platesti. UCMR, ADA, UCMR-ADA, CREDIDAM nu sunt altceva decat "lipitori", structuri de stat inventate pentru ce?
"Anul trecut am avut 20 de piese în heavy-rotation, din care 8 number one-uri la radiourile mari. Cu toate acestea sumele încasate de la UCMR-ADA au fost foarte mici… asta în situatia în care ADA a colectat peste 25 de milioane de euro în 2008 iar la autorii care aduc banii în organizatie s-au dus câteva zeci de mii de euro.", spun cei de la Play&Win.
"Probabil (sa nu zic sigur ca imi trebuie dovezi) pentru ei este foarte functional deoarece reusesc sa-si asume niste sume de bani care nu li se cuvin in mod normal (asa cum banuim cu totii). Ceea ce pentru ei, fara suparare este un mare „Win”.", spune Nicolae Oncescu.
Mihai Sturzu (Hi-Q), intreaba retoric si ironic: "CREDIDAM, UCMR / Banii nostri unde e ?"
"Toti acesti bani strânsi unde se duc? Că la noi sigur nu!" spune si Bogdan Tascau.
Si sunt multi, foarte multi care-si manifesta nemultumirea fata de "organele" create, vezi-Doamne, pentru a reprezenta drepturile artistilor. Realitatea crunta insa este ca toate aceste organizatii au fost create cu un singur scop: sa "toace" banii care se cuvin artistilor si nu ma refer doar la cei din zona muzicala.
Exista solutii ? Unele vin chiar de la cei care si-au scris nemultumirea pe blog;
"Singura salvare e sa speram ca vom fi catalogati drept artisti europeni, nu doar romani. De altfel, o solutie ar fi sa ne gestionam cu mediul online. Deja YouTube are un program prin care plateste artistul per mie de difuzari. E mult mai sigur si mai misto sistemul decat cel oferit de stat."
sau
"Vezi sindicatele artistice din SUA, acum 2 ani au impus reguli caselor de film în favoarea scenaristilor!"
ori
"Sa le stricam sistemul. Sa nu mai permitem difuzarea la Radio sau TV a pieselor noastre, sa nu mai impartim mp3-uri, sa nu mai scoatem discuri, sa nu mai existam pentru public decat in prestatie „live”. Sa facem greva!! Pe bune!"
Zic si eu, alaturi de altii, ca a venit vremea sa ne scuturam de lipitori si dinozauri, asta daca vrem o viata culturala reala, cu oameni care sa creeze din pasiune, nu din grija banilor de paine pentru ziua de maine.
"Anul trecut am avut 20 de piese în heavy-rotation, din care 8 number one-uri la radiourile mari. Cu toate acestea sumele încasate de la UCMR-ADA au fost foarte mici… asta în situatia în care ADA a colectat peste 25 de milioane de euro în 2008 iar la autorii care aduc banii în organizatie s-au dus câteva zeci de mii de euro.", spun cei de la Play&Win.
"Probabil (sa nu zic sigur ca imi trebuie dovezi) pentru ei este foarte functional deoarece reusesc sa-si asume niste sume de bani care nu li se cuvin in mod normal (asa cum banuim cu totii). Ceea ce pentru ei, fara suparare este un mare „Win”.", spune Nicolae Oncescu.
Mihai Sturzu (Hi-Q), intreaba retoric si ironic: "CREDIDAM, UCMR / Banii nostri unde e ?"
"Toti acesti bani strânsi unde se duc? Că la noi sigur nu!" spune si Bogdan Tascau.
Si sunt multi, foarte multi care-si manifesta nemultumirea fata de "organele" create, vezi-Doamne, pentru a reprezenta drepturile artistilor. Realitatea crunta insa este ca toate aceste organizatii au fost create cu un singur scop: sa "toace" banii care se cuvin artistilor si nu ma refer doar la cei din zona muzicala.
Exista solutii ? Unele vin chiar de la cei care si-au scris nemultumirea pe blog;
"Singura salvare e sa speram ca vom fi catalogati drept artisti europeni, nu doar romani. De altfel, o solutie ar fi sa ne gestionam cu mediul online. Deja YouTube are un program prin care plateste artistul per mie de difuzari. E mult mai sigur si mai misto sistemul decat cel oferit de stat."
sau
"Vezi sindicatele artistice din SUA, acum 2 ani au impus reguli caselor de film în favoarea scenaristilor!"
ori
"Sa le stricam sistemul. Sa nu mai permitem difuzarea la Radio sau TV a pieselor noastre, sa nu mai impartim mp3-uri, sa nu mai scoatem discuri, sa nu mai existam pentru public decat in prestatie „live”. Sa facem greva!! Pe bune!"
Zic si eu, alaturi de altii, ca a venit vremea sa ne scuturam de lipitori si dinozauri, asta daca vrem o viata culturala reala, cu oameni care sa creeze din pasiune, nu din grija banilor de paine pentru ziua de maine.
Comentarii