I: La ce ne referim cand vorbim despre etica in afaceri?
R: Ca un punct de pornire pentru discutie, eu cred foarte tare ca in viata si in afaceri exista doua componente esentiale: competenta si caracterul. Competenta e abilitatea de a face un lucru, caracterul este modul cum o sa faci si cred ca etica tine de zona de caracter, de principiile tale, de lucrurile in care crezi, de scara ta de valori, este modul in care alegi sa-ti duci la capat lucrurile pe care le ai de facut. Deci, daca vorbim despre caracter, despre principii, despre valori, atunci vorbim despre cinste, obiectivitate, dreptate; asta cred eu ca defineste etica in afaceri.
I: Dar acestea trebuie sa vina atat din partea angajatorului cat si a angajatului; loialitatea, confidentialitatea, sunt lucruri pe care trebuie sa le demonstreze atat angajatul cat si angajatorul.
R: Sigur, mai exista si o etica individuala, principii si valori individuale, pe care un om le aduce in mediul sau de lucru. Foarte des, acestea sunt lucruri pe care omul le invata inca din copilarie. Caracterul unei persoane este definit de lucrurile invatate pana la varsta adolescentei. Iar caracterele, atunci cand se reunesc intr-un mediu colectiv, creeaza ceea ce se numeste caracter corporativ si definesc etica unei companii.
I: Etica nu e ceva pentru care te poti pregati. Poti sa inveti pe cineva sa fie loial sau sa nu minta ?
R: Din punct de vedere al individului, daca intrebi psihologii, iti vor spune ca etica este definita de caracterul persoanei, de lucrurile invatate pana la varsta adolescentei. Exista un vechi proverb evreiesc, care spune: “arata-mi copilul la 7 ani si eu iti voi spune cum va fi barbatul”. Nu cred ca exista un program de pregatire prin care o persoana ca sa devina in mod natural cinstita, prietenoasa sau empatica, acestea sunt lucruri care tin de caracterul fiecaruia, care-l definesc din punct de vedere etic. Exista programe prin care se incearca inhibarea pornirilor negative si stimularea celor pozitive, insa parerea mea este ca o persoana care este nativ necinstita, chiar pusa intr-un mediu de oameni cinstiti, va da ascultare mai mult pornirilor native si se va comporta tot necinstit. E un lucru intiparit in caracterul sau. Profesorul Adrian Furnham, de la “University College” din Londra, spune ca nici macar traumele severe, ca experiente la limita cu moartea sau inchisoarea, e foarte probabil sa nu schimbe caracterul unui om.
I: Cat de greu este pentru un adult, care a fost invatat din copilarie sa minta, sa fure, sa vorbeasca urat, sa-si modifice comportamentul si sa aiba o atitudine adecvata intr-un mediu de afaceri?
R: Nu sunt psiholog, dar am lucrat cu psihologi si am invatat de la ei. Iar psihologii spun ca e foarte dificil. Pentru majoritatea oamenilor este imposibil. Ca sa-l citez din nou pe Profesorul Furnham: “oamenii nu-si schimba comportamentul pentru a se potrivi mediului din care fac parte, ci schimba mediul cu unul care se potriveste personalitatii lor”.
I: Ca expert, ati recomanda cuiva sa angajeze un om care a demonstrat un comportament negativ fata de fostul sau angajator?
R: Cu siguranta NU. Daca angajatorul si-a tratat angajatul foarte urat, e altceva. Insa daca angajatul si-a tratat angajatorul urat; a fost lenes, a intarziat frecvent la lucru, cerea mereu concedii medicale, nu-si facea treaba si apoi da vina pe angajator pentru asta, nu cred ca as vrea ca un asemenea om sa lucreze pentru mine.
I: 60% dintre manageri considera ca au dreptul sa stie cum se prezinta un angajat, dar si mediul sau de lucru, in retelele sociale online. Insa, angajatii nu sunt de acord, 53% dintre ei spunand ca paginile lor din retelele sociale nu sunt treaba angajatorului.
R: Inteleg de ce un angajator este interesat de comportamentul angajatului in si in afara mediului de lucru. Nu stiu daca e treaba lor sau nu, dar pot intelege de ce vor acest lucru. Pot intelege si de ce un angajat nu vrea ca angajatorul sa stie ce face el in afara mediului de lucru, pentru ca e posibil ca el sa se comporte diferit. Cred ca problema, in prezent, este sa gasesti si sa angajezi oameni de caracter, pentru ca oamenii se expun in aceste retele sociale, iar daca numele lor este asociat cu numele unei companii, asta poate avea influente negative asupra companiei.
Dar mai e o problema pe care as vrea s-o subliniez, legata de etica in afaceri, in special in afacerile de anvergura. O problema legata nu neaparat de companie, cat de oamenii carora incerci sa le vinzi produsele. In anumite parti ale lumii, daca vrei sa vinzi un produs, trebuie sa platesti pe cineva. Spuneti-i cum vreti; bacsis, comision, mita, insa e nevoie de asta si daca e vorba de un contract important, de multe ori se ajunge pana la persoanele din varful ierarhiei. E nevoie de asa ceva pentru a obtine contractul, pentru a mentine locurile de munca, insa din punct de vedere etic este total gresit. Asta s-a intamplat cu cateva firme din Marea Britanie care fac afaceri in diverse tari, insa acest lucru nu a venit din partea companiilor ci a fost solicitat de clientii din tarile respective.
I: E o problema a angajatului sau a institutiei in care lucreaza angajatul care cere mita ?
R: Cateodata e o problema legata chiar de cultura tarii respective, pentru mai ca sunt tari in lume unde mita, comisionul sau oricum i s-ar spune, pentru obtinerea unui contract, nu e privita ca un lucru rau. Asemenea practici inca exista. Si daca o alta tara, in care mita e privita ca un lucru gresit, vrea sa faca afaceri cu tara respectiva, se poate ajunge la un conflict etic. Dar e un lucru care tine de cultura. Sunt culturi in lume unde e perfect acceptabil, e chiar modul de a face afaceri. Si e foarte dificil, pentru ca stii ca singurul mod de a obtine contracte de miliarde de lire sterline, e sa platesti un procent din suma, drept comision, persoanei care semneaza contractul. Ai o mare problema, mai ales daca tara pe care o reprezinti considera asta un lucru total gresit.
E o mare provocare din punct de vedere etic. Cu multi ani in urma am lucrat intr-o tara in care mita, bacsisul, erau practici standard in afaceri si daca vroiai sa faci afaceri acolo, trebuia sa le faci in stilul lor, pentru ca ei erau cei care semnau contractele.
Sper ca v-au fost de folos vorbele lui Chris. Interviul, in varianta audio, il gasiti pe Radio Lynx
Comentarii