S-o taiem sau s-o marim?

Vorbeam aseara cu Lidia Moise, jurnalist economic (unul dintre putinii jurnalisti competenti ramasi in zona asta), despre cele doua alternative discutate cu FMI si UE pentru a iesi din criza; marirea taxelor, pe de o parte si diminuarea salariilor si pensiilor in sistemul public, de cealalta parte. Si n-am vorbit, asa cum face tot romanul despre fotbal, la "berecuseminte", ci am vrut sa-mi lamuresc niste lucruri pe care le banuiam dar, nefiind economist, nu eram sigur ca le banuiesc corect. Nu vreau sa va bag in detalii tehnice; probabil ca nici printre voi nu sunt multi economisti, asa ca s-o luam simplu.

Majorarea cotei unice, a TVA-ului (si chiar a accizelor)
In primul rand, majorarea TVA, chiar cu 5%, va aduce o cadere a economiei cu 2-3%, adica intrarea intr-o spirala a recesiunii. Daca mai majoreaza si cota unica, sa te tii nunta. Cu tot alaiul de "insotitori" - alungarea unor potentiale investitii straine, migrarea investitorilor deja existenti, blocarea integrala a creditarii, slabirea leului, vulnerabilitatea fata de atacuri speculative; pe scurt, ne ducem in cap ca MIG-u'-n aratura. Pentru ca bani la buget, canci, ca oricum nu mai e de unde. Luati de va uitati la Grecia. Si inca grecii au un avantaj fata de noi, au turismul si agricultura care-i mai scot din buda. Noi nici pe astea nu le mai avem. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca masura stupida de aliniere a accizelor la nivelul celor europene (desi nu ne obliga nimeni s-o facem), a taiat o halca zdravana din veniturile la bugetulu statului. Avantaje? Zero cu minus. Asa ca, in doua cuvinte: ex clus ! (sic!)

Reducerea salariilor cu 25% si a pensiilor cu 15%
Asta e amuzanta, pentru ca guvernul propune sa taie din niste bani pe care oricum nu-i are. Dupa cum ati vazut, mai nou, FMI e casieria sistemului public. Totusi, ce va insemna asta in mod real? O scadere a consumului, scaderea calitatii serviciilor oferite de sistemul public (asta chiar ca e buna!), probleme in returnarea creditelor populatiei catre banci, proteste de strada (de parca nu am fi obisnuiti cu asta), migrarea oamenilor competenti (cati au mai ramas) in sectorul privat. Daca mai vedeti voi si alte dezavantaje majore, nu va sfiiti sa comentati. Pare a fi lozul castigator pana acum. Marele neajuns al acestei solutii este ca nimeni n-a gandit si o strategie pe termen lung, chiar daca Basescu a sugerat ca, pana la sfarsitul anului, bugetarii sa-si faca curat in ograda si sa-i trimita "la sapa" pe toti cei care n-au performanta. O strategie reala ar fi daca aceasta reducere ar fi insotita de si de o reducere a fiscalitatii pe munca. Da, unii "macroeconomisti" ar spune ca asta ar diminua si mai mult veniturile la bugetul statului. Oare? Pe de o parte, relaxarea costurilor pe munca ar mai scoate din zona neagra si gri niste oameni, pe de alta parte, ar fi un balon de oxigen pentru sistemul privat care, sa fim seriosi, este cel care produce si tine in viata sistemul public. O alta masura care ar trebui sa vina "la pachet" ar fi stabilirea unui cadru legislativ foarte clar (si foarte dur, de ce nu) in ceea ce priveste infractionalitatea economica si colectarea veniturilor la bugetul de stat (modelul american al IRS ar fi foarte potrivit).


Cantariti si voi cele doua metode si alegeti care credeti ca e mai potrivita.  Insa ce e cel mai important, ce trebuie sa intelegem cu totii e ca gata, am dat de fundu' sacului, nu mai e de unde!

Si inca un lucru as vrea sa-l lamuresc foarte clar: diminuarea beneficiilor pentru cei care lucreaza in IT nu a fost propusa nici de guvern, nici de FMI, nici de UE, ci de catre SINDICATE ("noi muncim, nu gandim" va spune ceva?)

PS: Lidia Moise este, pe langa co-realizatorul emisiunii "Global Business" de la Radio Lynx, redactor economic la Revista 22 si corespondent pentru Europa Centrala si de Sud-Est al agentiei chineze de presa XinHua.

Comentarii