Inca ceva cu mot

Ieri s-a intamplat ceea ce era de asteptat. A cazut motiunea de cenzura. Spun ca era de asteptat, pentru ca nu poti rasturna un guvern cu o fituica plina de sloganuri populiste, fara nicio idee concreta. Am ramas insa cu un gust amar. Pe de o parte, ma asteptam ca Teo Trandafir sa dea dovada de mai multa demnitate si sa nu faca gestul acela teatral pe care l-a facut, doar pentru a culege niste aplauze facile din partea unui public imbecil. Teo, ne cunoastem de multa vreme, tocmai de asta imi permit sa iti spun adevarul in fata. Pe de alta parte, din haita de isterici adunata "spontan" pe langa cladirea Parlamentului, care s-a dedat la atacuri fizice asupra politistilor si a vandalizat un panou video, n-a fost nimeni nici macar avertizat, daramite amendat sau arestat, asa cum trebuia. Cat despre modul cum televiziunile au reflectat ceea ce s-a intamplat ieri, pot rezuma cu o intrebare pe care sotia mea, care se uita din an in Pasti la programele "informative", mi-a pus-o: "Auzi, da' astia de la Realitatea nu mai au reporteri?" Si ma latesc de placere cand vad cum mass-media incearca in continuare sa isterizeze cetatenii cu sloganuri ca "genocid social", trecand cu vederea faptul ca drepturile de autor, forma sub care multi dintre ei isi iau banii, vor fi ciuntite binisor. Ce sa mai spun de Ponta, acest mare ganditor politic de rit Iliescian, care declara cu seninatate ca PSD va mai introduce doua motiuni de cenzura, uitand ca legea nu permite decat o singura motiune pe sesiune parlamentara. Un spectacol trist, intr-o tara de undeva din sud-estul Europei.

Comentarii