M-am gandit sa iau si eu leapsa data de Adrian Ciubotaru si sa scriu despre cartea care mi-a infrumusetat copilaria. Si nu numai. Asa ca domnule #lecturiurbane, iata:
Mi-aduc aminte ca am inceput sa citesc inca inainte de a merge la scoala. Mama avea o vorba: "cand ma duc acasa, ma gandesc ce traznai a mai facut Vali (fratele meu), ca pe Catalin stiu c-o sa-l gasesc intr-un colt, cu o carte-n mana". Acum nu va imaginati ca am fost copilul perfect. Nu. Mi-am facut si eu portia de nazbatii cu varf si indesat. Doar ca m-am molipsit de boala cititului de mic. Cititul era un fel de traditie de familie. In vremurile acelea, altii aveau "pile" la alimentara, noi aveam "pile"... la librarie. Am trecut repede peste cartile ilustrate pentru copii, care mi se pareau plicticoase; aveau prea putin text. In clasa I, deja citam din Creanga sau Sadoveanu. Dar minunea s-a intamplat cand aveam vreo 7 ani si mama a venit acasa cu romanul lui Jules Verne, "De la pamant la luna". Am citit-o pe nerasuflate, am recitit-o de nenumarate ori, cateodata chiar sub plapuma, la lumina lanternei, fie sa nu ma prinda parintii ca nu respect "programul de somn", fie cand "se lua lumina". Fireste ca am devorat apoi tot ce mi-a picat in mana din seria Jules Verne si am fost foarte fericit cand am vazut recent ca cineva a avut ideea sa re-editeze colectia. Insa "De la pamant la luna" mi-a dat aripi. Ma visam calator printre stele, laolalta cu Barbicane, Nicholl si Michel Ardan, mergand mai departe de Luna, spre Marte, Venus, Uranus si chiar dincolo de sistemul solar (mai visez si acum la asta). De aici a pornit si pasiunea pe care o am pentru zbor (chiar daca n-am reusit sa zbor decat de doua ori pana acum, si atunci cu avioane de linie), de aici obiectivul pe care mi l-am propus pentru mai tarziu, sa merg la facultatea de Aerospatiale (din motive obiective n-am ajuns acolo), l-am idolatrizat pe Dumitru Prunariu (aveam tricou si insigna cu "Primul roman in cosmos"), de aici "dependenta" de cartile SF. Asa i-am descoperit si pe Constantin Cublesan, Mircea Oprita sau Voicu Bugariu, dar si pe Arkadi şi Boris Strugaţki, Arthur C. Clarke, Gerard Klein, Norman Spinrad si, idolul meu, Frank Herbert. Acum sa nu credeti ca m-am "izolat" in literatura SF. Am citit cam tot ce mi-a picat in mana si am considerat ca merita citit. De asta mor de drag cand aud un copil spunand ca a citit el in nu stiu ce carte sau cand vad pe cineva cu o carte in mana. De asta am donat vreo 100 de carti catre biblioteca din localitatea unde sta mama. De asta am subscris cu tot sufletul la #lecturiurbane (chiar daca nu am reusit sa ajung la niciun eveniment). De asta am luat leapsa asta si ii multumesc lui Adrian Ciubotaru pentru c-a "dat-o mai departe".
Comentarii