Cu stimulentu'ntre picioare

Astazi veneam linistit (si nitel obosit) de la radio. In autobuzul minunat, o discutie de "bugetarese":
"Vai, fata, da' stii ce obosita eram de dimineata? Am dormit pe unde-am putut. Pe la servici..." M-am gandit, normal, cum ar fi sa ma ia somnul si pe mine in emisie? Normal ca m-a pufnit rasul. Dupa care am vrut sa ma intorc spre "stimabila doamna" si sa-i zic cateva din strafunduri. M-am abtinut la vederea sarmalelor din cap si mi-am dat seama ca nu are capacitatea de a intelege mesajul. Deh, cum era aia? Aici sunt banii dumneavoastra... Si mi-am adus aminte ca o verisoara mi-a trimis un banc foarte misto si foarte actual, despre modul in care "stimulatii" de la Finante inteleg sa-si faca treaba pentru care ii platim. Iaca:




Un tip se duce la Finante pentru un interviu.
- Sunteti alergic la ceva ?
- Da, la cofeina.
- Ati lucrat pentru serviciul public inainte ?
- Da, am fost in armata, spune el. Am fost in Afganistan de doua ori.
- Asta va va da un avantaj de 5 puncte la ocuparea acestui post. Apoi il intreaba
- Aveti vreun handicap, de orice fel ?
- Da. O mina a explodat langa mine cand am fost acolo si mi-am pierdut ambele testicule.
Intervievatorul face o grimasa si apoi spune:
- OK ! Aveti suficiente puncte pentru a fi angajat. Programul normal zilnic este de la 8.00 la 16.00. Dar puteti incepe maine la 12.00. Si veti veni in fiecare zi de la 12.00.
Tipul este nedumerit si intreaba:
- In cazul in care orele de lucru sunt de la 8.00 la 16.00, de ce vreti sa vin la 12.00 ? Eu nu vreau nici un tratament special...
Intervievatorul spune:
- Ceea ce trebuie sa intelegeti este ca acesta este un loc de munca la Finante. In fiecare zi, de la 8.00 la 10.00, ne bem cafeaua, apoi, pana la 12.00, ne scarpinam la coaie. Nu are sens sa veniti de la 8.00 ...

E de ras... si nu prea...

Comentarii

Carmen a spus…
=)), bun bancul... iar pe alea de la Finante am o mare pata pusa.
Lost a spus…
Pai chinezii sunt multi si harnici, nu ma mira ca reusesc asa repede ce altii nu reusesc in ani
Anonim a spus…
Am să încerc zilele astea să scriu un comentariu articolului la mine pe blog. Că e mai mult de zis. Dar în principiu ideea e următoarea: ei sunt mulți...și unde sunt mulți se fac lucruri. De exemplu piramidele. Cu sacrificii...dar, rămân tot mulți.